Imaginile georeferențiate şi modul lor de obținere nu mai sunt de mult timp o noutate. Una din variantele integrării unei imagini într-un sistem de coordonate este folosirea fişierelor de tip World File. Articolul de faţă îşi propune prezentarea unui utilitar care permite editarea fişierelor World File prin efectuarea unor operaţii (setare, adunare, înmulţire) asupra parametrilor de georeferenţiere. Astfel imaginile pot fi translatate, scalate sau rotite într-un sistem de coorodnate.

Odată cu introducerea tehnologiei GNSS (Global Navigation Satellite Systems) în măsuratorile terestre de precizie efectuate pe teritoriul României cererea pentru transformările directe şi inverse între sistemele naţionale/locale de coordonate şi cele internaţionale (WGS 84, ETRS89) a devenit din ce în ce mai acută. Pentru a veni în întimpinarea cererii enunţate anterior considerăm utile, pe lângă aplicaţia TransDatRO (aplicaţie lansată oficial de ANCPI în decembrie 2009), existenţa unei aplicaţii online şi a unui serviciu web care sa permită efectuarea transformărilor de coordonate directe şi inverse între sistemele ETRS89 şi Stereografic 1970 sau Stereografic 1930. În acest scop am realizat aplicaţia online TransLT Online şi serviciul web TransLT Web Service. Articolul de faţă îşi propune să prezinte cele două alternative referindu-se atât la la algoritmul transformărilor cât şi la modul de utilizare.

Având în vedere numărul mare de întrebari referitoare la modul în care se reazlizează o macrocomandă pentru Autocadam considerat utilă crearea unei serii de tutoriale sub formă de inregistrări video în care sunt prezentate exemple de macrocomenzi . Problemele şi soluţiile aferente propuse au aspect informativ scopul lor fiind de a scoate în evidenţă posibilităţile pe care le oferă VBA (Visual Basic for Application) şi nu de a realiza un ghid al programatorului.

În acest tutorial vom crea o macrocomandă cu următoarele funcţionalităţi:

• Găseşte textul cu valoarea cea mai mare dintr-o selecţie de entităţi;
• Însumează toate textele dintr-o selecţie de texte;
• Desenează un chenar în jurul unei entităţi de tip text.

Una din cele mai folosite operaţii de care se loveşte un inginer topograf este prelucrarea măsurătorilor clasice (efectuate cu ajutorul teodeolitului sau a staţiei totale) din teren. Aceasta operaţie se desfăşoară după un algoritm matematic foarte precis ceea ce a permis, ca în timp, să fie dezvoltate o sumedenie de software-uri specializate. Funcţiile unei astfel de aplicaţii urmăresc câteva aspecte principale cum ar fi:

• Preluarea măsurătorilor de la instrumente topografice (date de intrare);
• Efectuarea de analize simple asupra datelor de intrare pentru depistarea eventualelor greşeli;
• Efectuarea de calcule topografice pentru determinarea coordonatelor aproximative (intersecţii înainte, intersecţii înapoi, drumuiri, radieri etc.);
• Compensarea datelor prin metode riguroase şi realizarea rapoartelor de calcul şi de compensare care permit depistarea eventualelor erori grosolane;
• Generarea de elemente grafice specifice (schiţa vizelor, elipsele de eroare, schiţa reţelei etc.);
• Exportul datelor prelucrate în formate grafice şi text.

Ţinând cont de cerinţele enunţate mai sus am încercat să realizez o aplicaţie, numită Topo Side, a cărei funcţionalitate este prezentată în continuare. Conţinutul acestui articol se va modifica pe măsură ce aplicaţia se va dezvolta. Pentru sugestii, propuneri, întrebări sau exprimarea dorinţei de a participa la realizarea acestei aplicaţii folosiţi secţiunea dedicată din forum. De asemenea pentru a vedea şi alte exemple de aplicaţii care îndeplinesc funcţiile de mai sus consultaţi secţiunea resurse.

În lumea Sistemelor Informationale Geografice (SIG), pot fi accesate, în functie de nevoile fiecaruia dintre noi, diferite niveluri ale cunoasterii plecând obligatoriu de la cel de începator. Consider ca pentru a ajunge la acest prim nivel una din caile care poate fi urmata este integrarea informatiei grafice si alfanumerice a unui anumit teritoriu într-o aplicatie SIG. Aceasta este modalitatea pe care am ales-o eu si care s-a concretizat într-o lucrarea de licenta sustinuta la Facultatea de Hidrotehnica, Geodezie si Ingineria Mediului, din cadrul Universitatii Gh. Asachi, Iasi.

De-a lungul timpului pentru teritoriul României au fost folosite mai multe sisteme de proiecţie cartografică. Cele mai importante şi de actualitate sunt proiecţia Stereografică 1970, Gauss-Krüger şi UTM (Universal Transversal Mercator). O mărime ce caracterizează fiecare sistem este deformaţia liniară relativă (în continuare ne vom referi la aceasta cu termenul deformaţie). Mărimea acesteia a fost discutată în articolul Deformatiile liniare relative in sistemele de proiectie Stereografic 1970, Gauss-Krüger, UTM şi comparaţii între acestea, articolul de faţă propunându-şi să analizeze distrbuţia valorilor deformaţiilor pe teritoriul României în funcţie de categoriile de folosinţă ale terenului pentru fiecare sistem de referinţă dintre cele menţionate anterior.

Aşa cum am arătat într-un tutorial anterior pentru a rula o macrocomandă sunt necesare 2 etape. Prima presupune încărcarea macocomenzii, iar cea de-a doua executarea ei. Prima etapă trebuie realizată o singură data pentru fiecare sesiune de lucru, pe când cea de-a doua trebuie efectuată ori de cate ori este necesară rularea unei macrocomenzi. Pentru cei care folosesc frecvent anumite macrocomenzi, şi nu numai, voi arăta cum se poate crea un buton în mediul Autocad care să execute cele două etape menţionate anterior folosind un singur click.

Reprezentarea elementelor liniare din teren pe hărţi sau planuri se face de cele mai multe ori cu ajutorul liniilor. Acestea sunt de mai multe tipuri în funcţie de elementele pe care le reprezintă şi de scara la care este realizată harta sau planul. O împărţire a simbolurilor folosite de mediul Autocad pentru reprezentarea liniilor se poate face ţinând cont de existenţa sau nu a proprietăţii de simetrie faţa de o axa de-a lungul elementelor (vezi figura 1). În cazul liniilor formate din elemente asimetrice apare problema orientării corecte a liniei, mai exact o linie care porneşte dintr-un punct A şi se termină într-un punct B trecând prin punctele intermediare 1, 2, 3, ..., n nu este identică cu una ce porneşte din punctul B şi se termină în punctul A trecând prin punctele n, n-1, n-2, ..., 2, 1 (vezi figura 2a şi 2b). Tutorialul de faţă îşi propune sa ofere două soluţii la această problemă: una folosind comenzile clasice ale mediului Autocad şi alta folosind o macrocomandă creată în acest scop.

Macrocomanda „Uneste puncte” a fost refăcută pentru a funcţiona fără referinţe către librării externe şi a elimina posibilitatea apariţiei erorilor la încărcare (libraria externa nu este găsită). Ţin sa mulţumesc pe această cale celor care au trimis mesaje referitoare la această problemă.

Prelucrarea măsurătorile terestre efectuate asupra elementelor care au o formă liniară (căi de comunicaţie, reţele edilitare, utilităţi, diguri etc.) şi se desfăşoară pe distanţe mari poate deveni o operaţie greoaie. Acest lucru se datorează faptului că de cele mai multe ori este necesar ca acestea să fie reprezentate pe planuri sau hărţi cu ajutorul liniilor deci este necesară unirea punctelor caracteristice succesive (în unele situaţii pot fi de ordinul sutelor). Pentru a automatiza acest proces s-a creat o macrocomandă pentru mediul Autocad a cărei interfaţă este prezentată în figura 1.

O problemă care apare destul de des in exercitarea meseriei de topograf, şi nu numai, este identificarea nomenclaturii trapezului sau a foii de hartă la o anumită scară de care aparţine un punct a cărui coordonate sunt cunoscute. Această problemă se poate rezolva în trei moduri. Primul, şi cel mai uşor, ar fi procedeul empiric prin care topograful asociază punctului respectiv o nomenclatură bazându-se pe informaţiile referitoare la alte puncte din zonă pentru care sunt cunoscute acest tip de informaţii. După asociere se face o verificare pentru a vedea dacă nu cumva punctul pentru care s-a efectuat identificarea  aparţine unui trapez vecin faţă de cel al punctului cunoscut. Al doilea procedeu ar fi cel grafic care constă în reprezentarea în medii CAD (Computer Aided Design) a punctului şi a foilor de hartă pentru o zonă mai mare în care se estimează că s-ar afla punctul (oraş, judeţ, regiune etc.). După aceasta se efectuează o identificare vizuală stabilind nomenclatura trapezului pentru scara dorită. Al treilea procedeu, cel la care se va referi articolul de faţă, este folosirea unui algoritm matematic care să determine nomenclatura foii de hartă sau de plan de care aparţine un punct pornind de la coordonatele acestuia.